Tuşind în noapte

Tuşind în noapte îmi aprind ţigara
Ullciorul stă alături. Rezem toarta
De cotul meu unde mă doare soarta
Gîtlejul juri că parcă-i Niagara.

Privesc spre cer citind în stele harta
Să văd cînd trenul va opri în gara
Fierbinte pentr-o clipă ca Sahara
Apoi geroasă în fiinţa-mi, moarta.

Sunt tînăr -zic- şi beau fără-ncetare
C-un gest grotesc mai ard încă o pipă
Făptura mi-a plecat în cercetare

O altă sticlă-nhaţ din beci în pripă
Căci mă tot roade-o sfîntă însetare
Deşi-s cam împuşcat într-o aripă.

despre bătrîneţe

Bătrîne, Rostul nu-l lăsa tristeţii...
E-adevărat, sfîrşitul ţi-e aproape,
Luntraşul te va trece peste ape;
Dar încă Eşti, fii una cu isteţii

Ce nu grăbesc mormîntul să şi-l sape.
Şi Morţii înc-un ceas lumesc cereţi-ii,
V-a asculta, căci veşnici sunt pereţii
În care fiu sau fiică-o să vă-ngroape.

Dar pînă în Final e multă vreme
De Timpul socoti-vei după clipe
Şi vei dicta secundelor bareme.

Iar diavolii ce-n tine or să ţipe
Aruncă-i în Simţirile supreme
Pîn'  Raiul va porni să se-nfiripe.

dumnezeu e un drog

dumnezeu e un drog
unii şi-l administrează pe furiş
alţii
fără ruşine în văzul tuturor
obişnuiam să mi-l injectez
în gînduri şi conştiinţă
dar gîndurile sunt o otravă
iar conştiinţa mea a trecut de pubertate
şi de perioada post-adolescentină,
s-a înfipt într-o maturitate bahică
astfel că
dacă aş mai crede în Dumnezeu
ar trebui să-mi ţintuiesc
carnea pe cruce

redevenire

am dezgropat securea războiului
inamicul este acest Eu
cu picioare de vicii
cu brîu de lene
cu piept fumegînd,
gîtlej însetat
şi creier avînd
în liniştea serii
tumulturi de gînd

Poetul - filozof

Din minte în hîrtii gîndiri goleşte
La gura sobei magic filozoful
Doar în ceasornic Timpu-şi toarce of-ul
Făptura cuprinzîndu-i-o în cleşte.

E dimineaţă şi-ncălţînd pantoful
Îi pare că mai greu se închirceşte,
N-ar mai putea azi dănţui greceşte.
Plecînd la piaţă, tîrguie cartoful

Căci dreptu-şi cere-n viaţă şi stomacul.
Dar revenind la floarea de agat
Reîntregeşte muzelor hamacul

Iar pixu,-n mîna dreaptă, e argat.
Şi Cosînzene cu obraz ca macul
Se plimbă prin etericu-i regat.

Vremuri

Pustiu stam în toracele minunii
Şi timpul pe la porţi bătea să spargă
Această moarte ce e-n lumea largă
Sub semnul neastîmpărat al lunii.

Şi inorogii prin zăpezi aleargă
Ducînd în spate-n nemuriri pe unii.
Dumnezeiasca faclă a genunii
E însă azi un muribund pe targă.

Cunosc tăcerile femeii mele,
O curvă ce a împietrit pe soclu
Din vremuri cînd erau aceleaşi stele

Dar cu avere te făceai ca cioclu.
Acum murirea e mai în atele,
Vecia nu o vezi nici prin binoclu.

Epitaf

Păreai că dormi, pe-atîta de frumoasă
Nici nu visam că Moartea te-nviase
În nemurire. Carnea-mi de pe oase
Coboară în pămînt fără de Coasă

Şi-mi dezveleşte sufletul. Miroase
Pur a zambile şi-a tămîie-n casă.
Şi spiritu-mi cuprinde mîna-ţi. Groasă
E veşnicia. Te iubesc în joase

Cavouri şi în Cer, iubito. Strigă
Spre mine Viaţa tocmai în avînt.
Mă-ntorc, iubire! Nu-s stăpîn şi rigă

Pe calea ta, pe drumul tău cel sfînt.
Şi lacrimi sure-obrajii îmi irigă
Şi eşti a mea atîta: în cuvînt.

caterincă 2

Să-l faci pe Om Divinul să reţină
Îţi trebuiesc măiastre alfabete
Şi-un Duh din alte lumi să îl îmbete
Ca raza cea din zori în sine ţină.

Dar mai curînd umanitate sete
Doreşte ce e-n clipă pe retină.
Bărbatul îşi serbează mîndra tină
Doar desfăcînd tot fuste şi corsete,

Femeile nu toate se oferă
Să fluture al păcii line steag.
Rotindu-ne în recea noastră sferă

Păcatele au prins să aivă cheag
Pe-a căror cerebrală emisferă
Valsează gîndul de psaltiri beteag.

mi-a căzut un dinte

am muşcat
din lemnul arzînd
al tăcerii.
mi-a căzut un dinte
dar restul încă aşteaptă Merii.
nu e copac
mai tăcut decît Mărul,
purtînd pe crengi
Fructul
ce locuieşte Adevărul.

"mi-a căzut un dinte"
vă spuneam rîzînd
cu inima atîrnată
de faldul unui gînd
pierdut nu se ştie pe unde
între "a fi" la prezent
şi "în urmă cu trei secunde"

scriu portativul unei simfonii fără sunet

scriu portativul unei simfonii fără sunet
cu fiecare notă ce topeşte carnea fărîmiţată a inimii

nu sunt fîntînă să bei din mine apa ce sporeşte însetarea
de-a cunoaşte de a fi de a simţi mai repede decît
gîndul ce-l port de rezervă în minte
ca ultimul glonţ de pe ţeava armei unui soldat
păstrat numai pentru sine

sex

era o statuie de piatră din acelea cu bărbăţia la vedere
ea se opri incandescente dorinţe îi musteau în trup
privea statuia bărbatul acela frumos
sigur o vrajă îl transformase în piatră
să trăiască pînă acum cu pielea neatinsă de timp şi spre a-l vedea
se apropie şi-i sărută buzele erau reci şi aveau gust de praf
îi linse gîtul cu limba sîsîind îi atinse mărul
coborî pe piept în jos tot mai jos musculatura lui o excita
şi-i cuprinse falusul cu gura simţi o tresărire statuia se trezea
se sperie dar el avea ochii umezi şi blînzi negri şi luminoşi
o cuprinse de umeri ridicînd-o şi o sărută pe buze
gura lui mirosea a zambile şi avea gust de struguri
şi mai apoi de must fermentînd fulgerător îmbătînd-o
el îi băgă mîna sub fustă şi îi scoase chiloţii şi o posedă
vreme îndelungată în timp ce ţipetele ei umpleau văzduhul
orgasm după orgasm pînă la al şaptelea cînd
lutul şi-l retrase din piatră
şi se trezi

Misterul

Ca vodca ce o beau ca apa ruşii
Te-mbată calea unui fapt mirabil
Şi nepătruns te-mbie admirabil
Să îi treci, cu micimea-ţi, pragul uşii.

Sunt multe taine care ard probabil
Că le învăpăiază-n zi supuşii
În toi de nopţi fantasm înviu răpuşii,
Cavoul poartă vaiet inefabil.

Prin ce formule să dezlegi misterul
Din ochii unei fete,-ndrăgostit,
Cînd plin şoapte-n visuri e eterul?!

Şi parcă-nebuneşti ori te-ai prostit:
Îţi pare, dulce, că vorbeşte Cerul
La orişice cuvînt de Ea rostit.

caterincă

Nu mă-ntreba de Moş Crăciun există,
A încetat de-a mai intra pe hornuri.
Azi iar începe laptele şi cornuri,
Şcolarii suflă nasul în batistă

Visînd o pungă plină de popcornuri.
Iar maică-sa, în desfătare cristă
Bărbatului nu-i pune-n vreme tristă
Decît neînsemnate unicornuri.

Dar îi va aşeza pe cap şi coarne
Că prea e-ndrăgostită de vecin.
Copilul apă peste jar să toarne

Mai poate, în triunghiu-acest porcin.
Răsună-n infinit a ţării goarne:
Poftiţi, concetăţeni, la un vaccin...!

caterincă