am muşcat
din lemnul arzînd
al tăcerii.
mi-a căzut un dinte
dar restul încă aşteaptă Merii.
nu e copac
mai tăcut decît Mărul,
purtînd pe crengi
Fructul
ce locuieşte Adevărul.
"mi-a căzut un dinte"
vă spuneam rîzînd
cu inima atîrnată
de faldul unui gînd
pierdut nu se ştie pe unde
între "a fi" la prezent
şi "în urmă cu trei secunde"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu