scriu portativul unei simfonii fără sunet
cu fiecare notă ce topeşte carnea fărîmiţată a inimii
nu sunt fîntînă să bei din mine apa ce sporeşte însetarea
de-a cunoaşte de a fi de a simţi mai repede decît
gîndul ce-l port de rezervă în minte
ca ultimul glonţ de pe ţeava armei unui soldat
păstrat numai pentru sine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu