Poetul - filozof

Din minte în hîrtii gîndiri goleşte
La gura sobei magic filozoful
Doar în ceasornic Timpu-şi toarce of-ul
Făptura cuprinzîndu-i-o în cleşte.

E dimineaţă şi-ncălţînd pantoful
Îi pare că mai greu se închirceşte,
N-ar mai putea azi dănţui greceşte.
Plecînd la piaţă, tîrguie cartoful

Căci dreptu-şi cere-n viaţă şi stomacul.
Dar revenind la floarea de agat
Reîntregeşte muzelor hamacul

Iar pixu,-n mîna dreaptă, e argat.
Şi Cosînzene cu obraz ca macul
Se plimbă prin etericu-i regat.

Vremuri

Pustiu stam în toracele minunii
Şi timpul pe la porţi bătea să spargă
Această moarte ce e-n lumea largă
Sub semnul neastîmpărat al lunii.

Şi inorogii prin zăpezi aleargă
Ducînd în spate-n nemuriri pe unii.
Dumnezeiasca faclă a genunii
E însă azi un muribund pe targă.

Cunosc tăcerile femeii mele,
O curvă ce a împietrit pe soclu
Din vremuri cînd erau aceleaşi stele

Dar cu avere te făceai ca cioclu.
Acum murirea e mai în atele,
Vecia nu o vezi nici prin binoclu.