Tuşind în noapte îmi aprind ţigara
Ullciorul stă alături. Rezem toarta
De cotul meu unde mă doare soarta
Gîtlejul juri că parcă-i Niagara.
Privesc spre cer citind în stele harta
Să văd cînd trenul va opri în gara
Fierbinte pentr-o clipă ca Sahara
Apoi geroasă în fiinţa-mi, moarta.
Sunt tînăr -zic- şi beau fără-ncetare
C-un gest grotesc mai ard încă o pipă
Făptura mi-a plecat în cercetare
O altă sticlă-nhaţ din beci în pripă
Căci mă tot roade-o sfîntă însetare
Deşi-s cam împuşcat într-o aripă.
Drepturi de autor
© Toate drepturile de autor rezervate pentru Ştefan Petrea. Orice preluare partială sau integrală a textelor fără acordul scris al autorului este strict interzisă şi se va pedepsi conform legislaţiei în vigoare.
miercuri, 27 aprilie 2011
joi, 7 aprilie 2011
despre bătrîneţe
Bătrîne, Rostul nu-l lăsa tristeţii...
E-adevărat, sfîrşitul ţi-e aproape,
Luntraşul te va trece peste ape;
Dar încă Eşti, fii una cu isteţii
Ce nu grăbesc mormîntul să şi-l sape.
Şi Morţii înc-un ceas lumesc cereţi-ii,
V-a asculta, căci veşnici sunt pereţii
În care fiu sau fiică-o să vă-ngroape.
Dar pînă în Final e multă vreme
De Timpul socoti-vei după clipe
Şi vei dicta secundelor bareme.
Iar diavolii ce-n tine or să ţipe
Aruncă-i în Simţirile supreme
Pîn' Raiul va porni să se-nfiripe.
E-adevărat, sfîrşitul ţi-e aproape,
Luntraşul te va trece peste ape;
Dar încă Eşti, fii una cu isteţii
Ce nu grăbesc mormîntul să şi-l sape.
Şi Morţii înc-un ceas lumesc cereţi-ii,
V-a asculta, căci veşnici sunt pereţii
În care fiu sau fiică-o să vă-ngroape.
Dar pînă în Final e multă vreme
De Timpul socoti-vei după clipe
Şi vei dicta secundelor bareme.
Iar diavolii ce-n tine or să ţipe
Aruncă-i în Simţirile supreme
Pîn' Raiul va porni să se-nfiripe.
dumnezeu e un drog
dumnezeu e un drog
unii şi-l administrează pe furiş
alţii
fără ruşine în văzul tuturor
obişnuiam să mi-l injectez
în gînduri şi conştiinţă
dar gîndurile sunt o otravă
iar conştiinţa mea a trecut de pubertate
şi de perioada post-adolescentină,
s-a înfipt într-o maturitate bahică
astfel că
dacă aş mai crede în Dumnezeu
ar trebui să-mi ţintuiesc
carnea pe cruce
unii şi-l administrează pe furiş
alţii
fără ruşine în văzul tuturor
obişnuiam să mi-l injectez
în gînduri şi conştiinţă
dar gîndurile sunt o otravă
iar conştiinţa mea a trecut de pubertate
şi de perioada post-adolescentină,
s-a înfipt într-o maturitate bahică
astfel că
dacă aş mai crede în Dumnezeu
ar trebui să-mi ţintuiesc
carnea pe cruce
Abonați-vă la:
Postări (Atom)