Vremuri

Pustiu stam în toracele minunii
Şi timpul pe la porţi bătea să spargă
Această moarte ce e-n lumea largă
Sub semnul neastîmpărat al lunii.

Şi inorogii prin zăpezi aleargă
Ducînd în spate-n nemuriri pe unii.
Dumnezeiasca faclă a genunii
E însă azi un muribund pe targă.

Cunosc tăcerile femeii mele,
O curvă ce a împietrit pe soclu
Din vremuri cînd erau aceleaşi stele

Dar cu avere te făceai ca cioclu.
Acum murirea e mai în atele,
Vecia nu o vezi nici prin binoclu.