Ca vodca ce o beau ca apa ruşii
Te-mbată calea unui fapt mirabil
Şi nepătruns te-mbie admirabil
Să îi treci, cu micimea-ţi, pragul uşii.
Sunt multe taine care ard probabil
Că le învăpăiază-n zi supuşii
În toi de nopţi fantasm înviu răpuşii,
Cavoul poartă vaiet inefabil.
Prin ce formule să dezlegi misterul
Din ochii unei fete,-ndrăgostit,
Cînd plin şoapte-n visuri e eterul?!
Şi parcă-nebuneşti ori te-ai prostit:
Îţi pare, dulce, că vorbeşte Cerul
La orişice cuvînt de Ea rostit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu